Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.
Ediția electronică iBookSquare.ro a romanului se poata accesa aici.
O frumoasă cronică a acestui roman, semnată de Crina Ozunu, se poate citi în revista literară Mozaicul, nr. 2/2017, pagina 15. Click aici!
Romanul Irinei Constantinescu, Exerciţiu de respiraţie, este conceput modern şi construit textualist sub două aspecte: întâi ca roman în ramă (scris de eroina naratoare Ioana şi citit de Alexandru, verişorul acesteia), apoi prin inserţiile de poezii şi un fragment dramatic, toate desprinse din opera lui Adrian Dohotaru. În esenţă, avem un roman de dragoste, dramatic, tragismul senin nu e de sorginte mioritică (moartea – nuntă cosmică), ci ne transmite sentimentul că nu dispărem cu totul din univers. Pentru români, aşa cum observă Mircea Vulcănescu, între lumea de aici şi lumea de dincolo nu există ruptură ontologică ci vamă/poartă de trecere. Acelaşi lucru ne transmite şi Irina Constantinescu prin motto-ul romanului care ne semnalează metaforic: cei plecaţi în lumea de dincolo sunt şi lângă noi şi prin ultimele cuvinte ale Epilogului: „Ţine minte că Universul nu are nimic împotriva ta şi că nu eşti singur niciodată!”, astfel că romanul se încheie rotund.
Deşi epica are o desfăşurare liniară, protagoniştii trăind avatarele unor căsătorii terestre, totuşi, focul dragostei, care arde limitele înălţându-i spre transcendent, face acţiunea interesantă, atrăgătoare. Din punct de vedere al reveriilor trezite de cele patru elemente primordiale (Gaston Bachelard), actanţii sunt sensibili la cele aeriene. Dragostea lor se manifestă prin acelaşi ritm al respiraţiei, încă de la prima lor întâlnire. Respiraţia reprezintă activitatea suflurilor vitale. Două respiraţii manifestându-se în acelaşi ritm tind să unească sufletele pereche în unul singur.
Semnificaţia respiraţiei vitale devine încă şi mai clară, oferind chiar titlul cărţii, când eroul îşi exprimă convingerea că nu putem dispărea cu totul, prin extincţie, măcar respiraţia rămânând în urma noastră. Într-adevăr, după ce Vlad pleacă într-o lume mai bună, Ioana îi visează prezenţa şi nu se mai simte singură.
Aşa cum gândurile se împregnează în materia înconjurătoare, pentru Irina Constantinescu, respiraţia continuă să palpite în eter şi poate intra în contact cu fiinţa iubită.
Poetul Horia Bădescu afirmă că sunt două căi în literatură: prima caută fiinţa şi nu o găseşte, a doua o găseşte, împlinindu-se. În romanul Irinei Constantinescu le regăsim pe amândouă, în prima parte a cărţii avem căutarea fiinţei, împlinirea fiind rezervată părţii a doua.
În romanul incitant Exerciţiu de respiraţie, autoarea meditează asupra problemelor existenţiale majore, dragostea şi moartea. În abordarea temei unităţii existenţei, autoarea dovedeşte apetit metafizic.
Constatăm că, în cazul acestui debut întârziat cu 20 de ani, stilul autoarei s-a şlefuit, definitivat. Specificul acestuia constă în limpezimea, muzicalitatea şi lirismul exprimării. Romanul se citeşte cu emoţie. Felicitări autoarei!
Lucian Gruia
About the Author
0 |
O viaţă excepţională
Există artiști care, prin muzica lor, devin simboluri ale unei epoci, ale unor trăiri intense, ale unor poveşti de viaţă presărate cu lumini şi umbre. Mirabela Dauer este un astfel de nume, un nume care, de decenii, rezonează cu sensibilitatea publicului românesc. Biografia „Mirabela: Prin ochii sufletului”, scrisă de Raoul – un omagiu adus unei cariere excepţionale – este o incursiune profundă în universul interior al uneia dintre cele mai iubite cântărețe din România.
Această carte, pe lângă prezentarea realizărilor artistei, vorbește cu totală sinceritate despre bucuriile, luptele, sacrificiile şi momentele de graţie care au modelat viaţa Mirabelei Dauer. Prin paginile ei, descoperim atât artistul care a încântat generaţii întregi, cât şi omul din spatele reflectoarelor, femeia care a trecut prin provocări, care a cunoscut suferinţa, dar care a ales mereu să meargă mai departe cu inima deschisă şi cu aceeaşi iubire pentru muzică.
Mirabela Dauer, un fenomen muzical, a fost şi este totodată o forţă a naturii, o voce care transmite emoţie pură, un suflet care a dăruit și continuă să dăruiască publicului său tot ce avea mai bun. De la primele sale apariţii şi până astăzi, fiecare melodie interpretată de ea a devenit o parte din memoria afectivă a celor care au avut privilegiul să o asculte. Cu toate acestea, în spatele zâmbetului său cald şi al prezenţei scenice impresionante, se ascunde o poveste complexă, o istorie de viaţă care merită spusă.
Raoul, artistul şi prietenul care a cunoscut-o îndoaproape, a avut privilegiul de a surprinde esenţa Mirabelei nu doar ca interpretă, ci şi ca om. Cu un stil narativ sensibil şi profund, el ne oferă o perspectivă autentică asupra parcursului său artistic şi personal. Cartea surprinde momente-cheie din copilăria artistei, relaţia sa cu familia, debutul în muzică, dar şi greutăţile care au încercat-o de-a lungul timpului.
Un element definitoriu al acestei biografii este felul în care Mirabela Dauer a reuşit să rămână mereu fidelă esenţei sale, în ciuda provocărilor vieţii. Nu a fost un drum uşor, dar a fost unul parcurs cu demnitate, pasiune şi un devotament nemărginit faţă de muzică. A cânta a fost şi este pentru ea un mod de a exista, o formă de catharsis, un limbaj prin care şi-a exprimat cele mai profunde trăiri.
„Muzica a fost altarul la care mi-am îngânat durerile, dar şi locul în care am celebrat viaţa” pare să ne spună fiecare pagină a acestei cărţi. Fiecare vers, fiecare notă muzicală interpretată de ea a avut un ecou în inimile celor care au ascultat-o. Aceasta este, de fapt, puterea adevăraţilor artişti: capacitatea de a transforma experienţa personală în ceva universal, de a face ca fiecare ascultător să se regăsească în cuvintele puse pe muzică.
Pe lângă succesul fulminant şi aplauzele nesfârșite, cartea atinge şi momente mai puţin cunoscute ale vieţii Mirabelei: suferinţa pierderii, greutăţile personale, luptele interioare, dar şi renaşterea, puterea de a merge mai departe. Această dimensiune a biografiei o face cu atât mai valoroasă, pentru că ne prezintă un portret complet al artistei, nu doar imaginea strălucitoare de pe scenă, ci şi vulnerabilităţile, îndoielile, momentele de cumpănă.
„Mirabela: Prin ochii sufletului” este o carte despre o carieră de excepţie; totodată, este un testament al unei vieţi trăite cu pasiune, al unei femei care a transformat fiecare experienţă, fie ea fericită sau dureroasă, într-o lecţie. Pentru cititori, volumul reprezintă o oportunitate de a o descoperi pe Mirabela Dauer atât ca artist, cât și ca om, cu toate frumuseţile şi fragilităţile sale.
Această carte este un omagiu adus unei vieţi închinate artei şi publicului. Este, de asemenea, o invitaţie la introspecţie, la aprecierea marilor artişti ai generaţiei sale, la înţelegerea faptului că, dincolo de muzica ce ne încântă, există suflete care poartă poveşti complexe, pline de lumină şi umbră.
Fie că sunteţi fani de-o viaţă ai Mirabelei Dauer sau că abia acum descoperiţi povestea ei, această carte vă va atinge sufletul. Veţi descoperi o voce inconfundabilă, dar și o viaţă excepţională, o femeie care a înfruntat furtunile vieţii cu graţie şi curaj, o artistă care şi-a lăsat amprenta asupra muzicii româneşti şi care continuă să inspire generaţii întregi.
Vasile Poenaru