Grădina părăsită este una dintre cele mai luminoase și totodată tainice cărți de poezie din literatura română, o sinteză rară între contemplația naturii, simțirea metafizică și suflul identitar al unui neam. În aceste versuri, natura este o ființă vie, purtătoare de memorie și vocație spirituală, iar satul românesc apare ca vatră de liniște cosmică, unde frumusețea se împletește cu durerea, iar destinul individual tresare în adierea universalului. Poezia lui George Vâlsan, scrisă în anii tinereții și publicată spre sfârșitul vieții, deschide cititorului porțile unui paradis interior, al regăsirii de sine prin geografia sufletului. Această nouă ediție, publicată la o sută de ani de la apariția ediției princeps, restituie contemporaneității o voce exemplară a culturii române, a cărei puritate expresivă și profunzime spirituală o așază alături de marii poeți ai începutului de secol XX.
George Vâlsan (1885–1935) a fost unul dintre întemeietorii geografiei moderne românești, membru titular al Academiei Române și discipol al marilor savanți europeni. Profesor la universitățile din București, Iași și Cluj, a creat școli, instituții și direcții de cercetare care au definit identitatea geografică a României Mari. Profund marcat de suferință în urma unui accident, a transformat durerea într-o forță de creație și în vocație de slujire națională, văzând în geografie o știință a destinului românesc. Poezia sa, scrisă înainte de tragedia personală, este expresia unei conștiințe limpezi, în care frumusețea lumii vizibile se deschide spre transcendență. Prin viața și opera lui, George Vâlsan rămâne un model de cultură, demnitate și iubire de țară.
Vasile Poenaru