Mică Alexăndrie de uz târziu
„Mică Alexăndrie de uz târziu” este un volum de poezie cu totul aparte: o epopee lirică modernă, în care Alexandru cel Mare își revede viața printr-o lentilă melancolică, fragmentară, erotică și onirică. Emil Hoștină propune un Alexandru profund umanizat, un împărat obosit, iubitor, visător, uneori comic, alteori tulburător, prins între gloria trecutului și naufragiile intime ale prezentului.
Poeziile sunt construite ca secvențe cinematografice sau scene de teatru interior, unde limbajul explodează în imagini, în rupturi de sens, în gesturi simbolice. E o poezie care respiră prin voce și tăcere, care amestecă ironia cu ritualul, erosul cu istoria, modernitatea cu mitul. Un amestec straniu și fascinant de Alexandrie medievală și reverie post-modernă.
Roxana, Stateira, Troia, Babilonul, India, Egiptul și o întreagă lume de figuri, locuri și stări apar ca proiecții ale unui suflet în căutare de răspunsuri. Vocea poetică a lui Emil Hoștină este personală, teatrală, uneori gnostică, mereu vie — un adevărat turn de observație liric asupra condiției umane.
Această „Alexăndrie” nu se citește, ci se trăiește. Este o carte despre cuceriri imposibile, despre iubirea care transformă, despre glorie și fragilitate. O bijuterie rară în poezia românească de azi.
Vasile Poenaru