Cântece în răspăr. Versuri

https://www.librariacoresi.ro/web/image/product.template/1886/image_1920?unique=a1bd71e
(0 review)

Autor: Kosta Vianu
ISBN 978-606-996-779-9

30,00 lei 30.0 RON 30,00 lei

30,00 lei

    Această combinație nu există.

    Termeni și condiții
    Garanție de rambursare în 30 de zile
    Expediere: 2-7 zile lucrătoare

    Cititorii din străinătate sunt rugați să comande 
    cărțile noastre de pe următoarele site-uri:
    https://coresi-publishing-house.com/ (cu plata în dolari);
    https://epublishers.eu/ (cu plata în euro);
    https://amzn.to/3eYlG03
    https://amzn.to/3DoG6sE



    „Cântece în răspăr” însumează texte elaborate în registre diferite, polarizând un topos liric cu relief stilistic și tematic expresiv, din care se configurează portretul spiritual al autorului, raportarea sa subiectivă la lume și la timp. Sunt în „răspăr” în măsura în care, în ansamblul său, cartea este guvernată de o atitudine ironică, subtil polemică, deseori ludică, menită să estompeze dramatismul de adâncime al textelor „serioase”, cele care exprimă sentimentul unei coborâri spre zările crepusculare ale ființei. Sunt „cântece” pentru că aproape toate împrumută „instrumentele” muzicii, ca ritm, euforie, structură, dar mai ales pentru că au tonalități de melopee, adesea accente de litanie, dar tent interpretate în surdină. Alternanța textelor cu registru diferit creează senzația de canon muzical polifonic, de voci care sugerează spectacolul dizarmonic al vieții, cu tonuri grave rezonând în ecouri de catedrală sau cu acute, în combinații de operă bufă. Kosta Vianu își demonstrează astfel și în poezie o trăsătură a prozei sale, interesul pentru arhitectura întregului, apetența pentru echilibrul sau complementaritatea formelor. Este o dovadă a maturității artistice, a unui demers lucid prin care confesiunea lirică își temperează tensiunea, reducând-o uneori de la strigăt la șoaptă, dar cu atât mai încărcată de forță expresivă.”

    Paul Androne


    RUGĂCIUNE

    Nu-mi da,

    Doamne, 

    cât pot duce

    răstignește-mă

    pe Cruce

    și împunge-mă

    în coastă

    ca pe-Mpărăția Voastră

    Nu mă dedulci

    la miere

    Dă-mi să beau 

    oțet cu fiere

    și cu moartea-Ți

    moartea-mi

    strică

    și la ceruri

    mă ridică

    într-o latură

    de rai

    morții-n veci 

    să nu mă dai...


    EA

    N-aveți

    de unde să știți

    cum a fost

    beam bere

    în Locanta lui Snae

    o cârciumă chioară

    de la mine din cartier

    unde Conchita

    o muiere cu umeri prea largi

    se fandosea

    așezându-ne

    suporturi colorate de carton 

    sub pahare

    culmea eleganței, râdeam

    fără haz

    era vară

    și atunci, chiar atunci

    a trecut Ea...

    dintr-o dată 

    totul a devenit

    altfel

    o priveam

    prin fereastra prea mică

    și mi-era ciudă pe

    aerul

    care se dădea umilit

    la o parte

    s-o lase

    să treacă...