„Îmi cer scuze în fața celor ce și-au trezit mintea și au găsit sufletul, cu ajutorul căruia își fac baza rațiunii, căci nu lor mă adresez.
Celor care n-ați aflat de el, de suflet și n-ați ajuns cu lectura cărții până la aliniatul care îl explicitează, vă fac precizarea că e tare trist când ajungi să faci „socoata” vieții și constați că ai fost și încă mai ești doar un viețuitor: mănânci, dormi și consumi oxigen. Și dacă te uiți pe rafturile unde îți păstrezi amintirile, constați că trăirea, fericirea... lipsesc.
E caraghios să vii și să îții motovezi starea de trăire prin „cineva poatră vina”. Ar fi culmea să crezi că cei de la salubritate nu u făcut curat în tine.
Omule, trezește-te!
Învață în primul rând să ierți și să dăruiești.
Încearcă și ai să vezi „ce gust” are fericirea când primești mulțumirea de la cel căruia i-ai dăruit.
Și nu uita: iubește! Iubește! Iubește! Și, din nou, iartă!”
Ilie Radu Ignătescu
Această carte adună poeme despre anotimpuri, animale, joc și mirarea copilăriei, scrise cu o sinceră grijă pentru lumea celor mici. Versurile Elenei Mărunțelu își propun să-i apropie pe copii de frumusețea naturii, de prietenie și de bucuria descoperirii, cultivând în același timp sensibilitatea, curiozitatea și respectul pentru tot ceea ce îi înconjoară.
Profesor de limba și literatura română, autoarea vede poezia ca pe o călătorie educativă, în care copiii învață să observe, să simtă și să iubească. În rime jucăușe și imagini luminoase, aceste texte devin pași timizi spre lectura de mai târziu și spre o relație afectivă cu cartea.
Cartea este o invitație la liniște, joacă și imaginație – pentru cititori mici și mari, deopotrivă.
Vasile Poenaru