Sonată pentru fluviul albastru

http://www.librariacoresi.ro/web/image/product.template/350/image_1920?unique=1cf9331
(0 review)

Autor: George Blendea

70,00 lei 70.0 RON 70,00 lei

70,00 lei

  • Autor
  • Editura

Această combinație nu există.

Autor: George Blendea
Editura: Coresi

Termeni și condiții
Garanție de rambursare în 30 de zile
Expediere: 2-7 zile lucrătoare

Cititorii din străinătate sunt rugați să comande 
cărțile noastre de pe următoarele site-uri:
https://coresi-publishing-house.com/ (cu plata în dolari);
https://epublishers.eu/ (cu plata în euro);
https://amzn.to/3eYlG03
https://amzn.to/3DoG6sE



Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați sa comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

 

„Pentru el, poezia e singura formă de libertate, el scrie poezie pentru a-şi proba sieşi că sufletul nu i s-a chircit, nu i s-a diminuat de spaima de a trăi, ci i-a rămas întreg, luminat de speranţă“ ...aşa caracterizează poetul Cezar Ivănescu pe omul şi artistul George Blendea. Pentru noi, cartea apărută la Editura Macarie este o surpriză plăcută, arătând un poet adevărat care cunoaşte foarte bine focul de artificii al metaforei izbucnit ca o bucurie pe o existenţă dureroasă şi potrivnică. Pe cei pe care Dumnezeu îi iubeşte mult, îi şi încearcă mult, ca să se vadă că sufletul lor e de aur pur şi nu de tinichea zăngănitoare. „Cum s-ar putea ca marea/ Să-ţi înflorească-n palme?“ Iată un vers superb prin simplitatea şi măreţia imaginii. Un poet adevărat nu este niciodată mulţumit de ce a făcut, el ştie că întotdeauna mai este ceva care rămâne pe dinafară, ceva imposibil de exprimat: „Cum ar putea lumina/ Să-ncapă în cuvânt/ Cu tot atâtea ramuri/ Înmlădiate-n vânt?“
George Blendea este un bijutier, un artizan al versului: „Aud glasul păsării/ răsucindu-se până ce/ mugurii explodează/ pe ramuri“ ...Viaţa trăită şi viaţa imaginată sunt amândouă în egală măsură componente ale fiinţei noastre. George Blendea este un fin psiholog şi ne demonstrează un lucru extraordinar: că omul chiar ţintuit, imobilizat poate introspecta universul atât înspre sine cît şi spre divinitate, astral şi teluric. Oriunde ai deschide cartea, poţi avea surpriza de a găsi versuri de valoarea acestora: „Şi poate mi-ar mai/ Trebui un izvor/ Şoaptele gândurilor triste/ Să-mi spele/ Să nu-mi fiarbă sângele/ De prea mult dor/ Să nu-mi cadă-n priviri/ Mirarea foşnitoarelor stele... /D. Dumitrache/.


0