Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici
The action of the novel “The Man Who Killed My Soul on a Thursday” starts at Hercules’s Spa in the pool of the Roman Hotel, where the janitor found in the morning a dead young woman. That evening, the senator Sava Sandorian was there with his camarilla. One question’s in the air: is the dead girl in the pool part of the official’s entourage? The senator separated from Saviana – the teacher who read everything that came her way, because she got pregnant, and he didn’t want the baby. A post-revolutionary world, rich overnight. Money – power – motley characters, inhabit a swampy, smelly, unstable world. Gays – lesbians – stylists – monicas prepared to satisfy any men who own luxury limousines. Anatolia, a teenager, aroused the interest of several rich and famous ladies. “I talk to my fate fairies every day,” Anarotha said, “to change my sex, to become a one-eyed male fairy,” “Argentina didn’t join the game of blind passion she triggered in her female mates,” “Amedea… left behind the age when she needed to accept money from men and women as well,” “Arthemisa... preferred an alliance with a man,” “Aristiţa wanted something hot and passionate, as she was bored between the two monthly paydays.”
Caricatured characters, only made of lines. They lack heart, color, essence. It’s the sketch of a superficial world, devoid of depth. It’s like a lake surface, the depth being hidden somewhere down. Sava Sandorian’s life is like a leaking faucet, through which monicas flow incessantly. The monicas’ pool is flawless too. They flow in a monotonous, boring, banal rhythm. They are all pretty-eyed, beautiful, siliconed. This monotony so well managed, dosed, pushes the reader to disgust, nausea, saturation, which many Romanians face. It’s a world of pretty-eyed damn bitches. The novel ends with the senator Sava Sandorian driving away to Hercules’s Spa, where he hopes to find Saviana waiting for him. Florica Bud succeeds, through the novel “The Man Who Killed My Soul on a Thursday” to acquire the authority to write on her business card, simply and worthily, under her name, the magic word: writer, novelist and prose writer. As she wants. She deserves it. She worked hard, and the results are visible.
Vasile Morar
Seeing the abundance of women in the life of our character, you can make an analogy to the legendary seducer’s life, Don Juan, in the Romantic era, the classic man of desire and sensual pleasure. “A shadow wandering around the world with a multitude of women around, attracted by the mirage of the ideal woman,” as he is defined by Daniela Sitar-Tăut in her excellent monographic study “Don Juan – a mythographic character,” Universităţii de Nord Publisher, Baia Mare – 2003. But Sava Sandorian’s situation differs completely from Don Juan’s. Sava is surrounded by women because of his social position, and for various favors they could later have, effortlessly from him, whereas Don Juan, never really in love, made particular efforts and used different tricks, a real arsenal of practices to conquer his heart’s desire. In addition, in the end, Sava Sandorian goes back to his family, who accept him, and, seemingly, they will live happily ever after, while old Don Juan, is still a dandy, tired of so many adventures, regretting his youth wasted for the sake of women whom he never loved.
Ion M. Mihai
O viaţă excepţională
Există artiști care, prin muzica lor, devin simboluri ale unei epoci, ale unor trăiri intense, ale unor poveşti de viaţă presărate cu lumini şi umbre. Mirabela Dauer este un astfel de nume, un nume care, de decenii, rezonează cu sensibilitatea publicului românesc. Biografia „Mirabela: Prin ochii sufletului”, scrisă de Raoul – un omagiu adus unei cariere excepţionale – este o incursiune profundă în universul interior al uneia dintre cele mai iubite cântărețe din România.
Această carte, pe lângă prezentarea realizărilor artistei, vorbește cu totală sinceritate despre bucuriile, luptele, sacrificiile şi momentele de graţie care au modelat viaţa Mirabelei Dauer. Prin paginile ei, descoperim atât artistul care a încântat generaţii întregi, cât şi omul din spatele reflectoarelor, femeia care a trecut prin provocări, care a cunoscut suferinţa, dar care a ales mereu să meargă mai departe cu inima deschisă şi cu aceeaşi iubire pentru muzică.
Mirabela Dauer, un fenomen muzical, a fost şi este totodată o forţă a naturii, o voce care transmite emoţie pură, un suflet care a dăruit și continuă să dăruiască publicului său tot ce avea mai bun. De la primele sale apariţii şi până astăzi, fiecare melodie interpretată de ea a devenit o parte din memoria afectivă a celor care au avut privilegiul să o asculte. Cu toate acestea, în spatele zâmbetului său cald şi al prezenţei scenice impresionante, se ascunde o poveste complexă, o istorie de viaţă care merită spusă.
Raoul, artistul şi prietenul care a cunoscut-o îndoaproape, a avut privilegiul de a surprinde esenţa Mirabelei nu doar ca interpretă, ci şi ca om. Cu un stil narativ sensibil şi profund, el ne oferă o perspectivă autentică asupra parcursului său artistic şi personal. Cartea surprinde momente-cheie din copilăria artistei, relaţia sa cu familia, debutul în muzică, dar şi greutăţile care au încercat-o de-a lungul timpului.
Un element definitoriu al acestei biografii este felul în care Mirabela Dauer a reuşit să rămână mereu fidelă esenţei sale, în ciuda provocărilor vieţii. Nu a fost un drum uşor, dar a fost unul parcurs cu demnitate, pasiune şi un devotament nemărginit faţă de muzică. A cânta a fost şi este pentru ea un mod de a exista, o formă de catharsis, un limbaj prin care şi-a exprimat cele mai profunde trăiri.
„Muzica a fost altarul la care mi-am îngânat durerile, dar şi locul în care am celebrat viaţa” pare să ne spună fiecare pagină a acestei cărţi. Fiecare vers, fiecare notă muzicală interpretată de ea a avut un ecou în inimile celor care au ascultat-o. Aceasta este, de fapt, puterea adevăraţilor artişti: capacitatea de a transforma experienţa personală în ceva universal, de a face ca fiecare ascultător să se regăsească în cuvintele puse pe muzică.
Pe lângă succesul fulminant şi aplauzele nesfârșite, cartea atinge şi momente mai puţin cunoscute ale vieţii Mirabelei: suferinţa pierderii, greutăţile personale, luptele interioare, dar şi renaşterea, puterea de a merge mai departe. Această dimensiune a biografiei o face cu atât mai valoroasă, pentru că ne prezintă un portret complet al artistei, nu doar imaginea strălucitoare de pe scenă, ci şi vulnerabilităţile, îndoielile, momentele de cumpănă.
„Mirabela: Prin ochii sufletului” este o carte despre o carieră de excepţie; totodată, este un testament al unei vieţi trăite cu pasiune, al unei femei care a transformat fiecare experienţă, fie ea fericită sau dureroasă, într-o lecţie. Pentru cititori, volumul reprezintă o oportunitate de a o descoperi pe Mirabela Dauer atât ca artist, cât și ca om, cu toate frumuseţile şi fragilităţile sale.
Această carte este un omagiu adus unei vieţi închinate artei şi publicului. Este, de asemenea, o invitaţie la introspecţie, la aprecierea marilor artişti ai generaţiei sale, la înţelegerea faptului că, dincolo de muzica ce ne încântă, există suflete care poartă poveşti complexe, pline de lumină şi umbră.
Fie că sunteţi fani de-o viaţă ai Mirabelei Dauer sau că abia acum descoperiţi povestea ei, această carte vă va atinge sufletul. Veţi descoperi o voce inconfundabilă, dar și o viaţă excepţională, o femeie care a înfruntat furtunile vieţii cu graţie şi curaj, o artistă care şi-a lăsat amprenta asupra muzicii româneşti şi care continuă să inspire generaţii întregi.
Vasile Poenaru