Cititul, dar mai ales scrisul, sunt activități terapeutice: ele ne aduc împreună cu noi înșine atunci când nu ne mai suntem prieteni. Sunt modalitatea naturală de a striga în tăcere, sunt bucuria de a plânge suspinând sau explodând în țipăt. Când scriitorul se întâlnește cu cititorul, când acesta din urmă adulmecă dâra gândurilor celui care a avut curajul și fericirea eliberatoare de a se arăta lumii, pare că, după un drum lung, ai ajuns acasă.
Fragmentul dvs. dinamic va fi afișat aici...
Acest mesaj este afișat deoarece nu ați furnizat niciun filtru și niciun șablon de utilizat.