În Omul în sine, cititorul pătrunde într-un spațiu al întrebărilor ultime, unde lumea exterioară se estompează, iar drama adevărată se mută în adâncul ființei.
Într-o mănăstire apăsată de o atmosferă gravă, un tânăr căutător, sfâșiat de îndoieli, vine mereu în fața unui pustnic venerabil pentru a înțelege ce sunt sufletul, răul, moartea, adevărul, destinul și Dumnezeu. Între cei doi se înfiripă un dialog intens, uneori blând, alteori necruțător, din care se conturează portretul omului contemporan: neliniștit, singur, dezorientat, prins între dorința de puritate și fascinația lumii.
Romanul transformă reflecția într-o formă de dramă. Problemele discutate ating miezul concret și dureros al vieții: crima, răul, sinuciderea, boala, destinul, moartea, nedreptatea, însingurarea, tehnologia care dezumanizează, pierderea lucidității și dificultatea de a mai recunoaște adevărul într-o lume a măștilor.
Cu o scriitură densă, reflexivă și solemnă, romanul lui Eugeniu Bazil oferă o confruntare spirituală și filosofică despre fragilitatea omului și setea lui de sens. Este o carte despre mască și esență, despre cădere și căutare, despre omul care încearcă să se afle pe sine înainte de a fi prea târziu.
Anda Lua