Popescu E. Napoleon VOL.3

Ştefan Goanţă rămâne în literatura română ca un mare scriitor.
Volumul al treilea al trilogiei POPESCU E. NAPOLEON cuprinde două excelente postfeţe, semnate de Ştefan Dimitriu şi Irina Petraş, din care cităm:

Popescu E. Napoleon, trilogia romanescă a lui Ştefan Goanţă, este una din cele mai fascinante proze ale literaturii române. Afirmaţia ar putea fi socotită riscantă sau de-a dreptul frivolă, dacă n-ar avea acoperire sută la sută în substanţa surprinzătoare a acestei cărţi de o frumuseţe, de o originalitate şi de o adâncime rar întâlnite. […]
Oamenii de meserie vor găsi în cartea lui Ştefan Goanţă un teren mănos de explorare privind „arta prozatorilor români”, pentru a duce mai departe, cu izbânzile certe ale prezentului, faimosul studiu al profesorului Tudor Vianu. Se pot face comunicări academice, se pot analiza numeroase aspecte, de construcţie sau de fond, se pot elabora teze de doctorat având ca obiect de studiu această impresionantă carte. În ce ne priveşte, am scris rândurile de faţă fără intenţia de a face o cronică literară (nici nu avem această calificare!), ci cu aceea de a aduce un elogiu de cititor unei cărţi excepţionale, scrise parcă anume pentru noi, cititorii, şi nu pentru mode, frustrări, orgolii deşarte ori false ierarhii. Ceea ce pentru criticii literari dăruiţi şi oneşti nu poate fi decât dovada certă a valorii sale indiscutabile.

Ştefan Dimitriu

Şcoala, târgul satul, familia sunt teritorii pe care Napoleon, încă „Neluţu”, le traversează, le cartografiază, le ia în secretă stăpânire prin ficţiunile pe care le construieşte migălos despre ele, cu o vervă a povestirii despre sine ca locuitor al unei lumi „întoarse pe dos” întreţinută cu remarcabilă, originală artă a dozării efectelor. „Întoarcerea” preia, în răspăr şi cu o forţă expresivă uimitoare, definiţia tradiţională a Istoriei ca „întoar­cere a roţii”. Căci, iarăşi, chiar dacă trilogia cuprinde o perioadă istorică anume, secvenţele pe care le evidenţiază rezumă un com­portament social, periodic şi, prin urmare, etern. Detalii databile la prima lectură se reaşază într-un roman al fiinţei sub vremi şi al facerii de sine ca întreprindere de noutate absolută pentru fiecare individ al speciei în parte.
[...] trilogia Popescu E Napoleon îl arată pe Ştefan Goanţă prozator în toată puterea cuvântului. Dincolo de filiaţii detectabile pe secvenţe (i-am pomenit altădată pe Marin Preda ori pe Nicolae Velea), cărţile sale recomandă un stil, de acum, inconfundabil, în stare să ocupe cu deplină îndreptăţire un loc cu nume propriu în proza românească.

Irina Petraş

Popescu E. Napoleon e un roman captivant, a cărui lectură ne înalţă sufleteşte.

Scriitorul ŞTEFAN GOANŢĂ (1933–2010)

Ştefan GOANŢĂ s-a născut la 11 martie 1933, la Nuntaşi–Istria (Constanţa) şi a decedat la 19 octombrie 2010 la Timişoara.
A absolvit Institutul Pedagogic din Cluj-Napoca (1968). 
A ocupat diferite funcţii în domeniul culturii din judeţul Sălaj: director şi apoi metodist la Casa Creaţiei Populare, director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău.
A cercetat folclorul sălăjean şi a publicat colecţiile De dor şi de omenie (1971, în colaborare cu Ion Piţoiu) şi Du-te, dor, şi vino, dor (1972). A colaborat la revistele Ateneu, Caiete Silvane, Cronica, Familia, Graiul Sălajului, Năzuinţa, Silvania, Spiritul veacului, Steaua, Tribuna, Vatra Veche ş.a. 
A regizat spectacole, a scris poezie, teatru, proză scurtă, romane.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. 
A primit Premiul filialei Cluj a USR pentru literatură destinată copiilor.