Pușa

Pușa

22,00 lei 22.0 RON

22,00 lei

Adaugă în Coș


Autor: Mihai Maxim


Vreți să publicați o carte?

Dacă răspunsul Dumneavoastră este DA, am scris o carte și vreau să o public! atunci:

Contactați-ne!    Detalii aici!

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl
Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.


Întreaga acţiune a cărţii gravitează în jurul destinului unei baronese germane, Henriette, aparţinând nobilei familii Hohenzollern Sigmaringen, trimise incognito în România, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, cu scopul de a-i succeda la tronul României vărului său, regele Carol al Il-lea (bănuit de lipsă de loialitate faţă de interesele Reichului), în condiţiile în care succesorul legal al acestuia, Mihai, era considerat „un copil necopt”. Pentru a deveni „noua faţă a Germaniei în teritoriile Răsăritene”, baroana trebuie însă, în prealabil, să se familiarizeze cu limba română şi să-i identifice, la faţa locului, pe cei cu adevărat fideli cauzei. De aceea este obligată să-şi părăsească soţul, un brav aviator, mândrie a armatei germane care, la scurt timp, va sfârşi glorios pe câmpul de luptă, să-şi abandoneze cei doi copii, şi să se mute într-un orăşel din Moldova, aflat la graniţa cu Basarabia, unde urmează să activeze ca secretară sub acoperire a comandantului trupelor germane din zonă, generalul Paul Ludwig von Kleist, sub numele de cod Puşa. Ce a urmat, la scara istoriei, este bine ştiut. Din momentul în care generalul Antonescu a dat faimosul ordin „Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul”, până la comunicatul citit de regele Mihai la postul de radio în 23 august, 1944 şi, mai apoi, afundarea ţării în bolşevism, destinul României a cunoscut mai multe volte, oamenii au fost când foarte sus, când prăbuşiţi în abis, ca într-un montagne russe, iar destinul Puşei a devenit unul cât se poate de uşor de ghicit. Rămasă în România în tot acest turbion al istoriei, aristocrata care părea să fie sortită să fie regină pierde totul la ruleta vieţii şi sfârşeşte singură, cvasi-nebună, batjocorită şi alungată de toţi cei din jur, condamnată să-şi ducă zilele în cea mai cruntă mizerie. […]
Odată început, romanul lui Mihai Maxim, Puşa, se citeşte dintr-o suflare. Frazele scurte, uneori eliptice, îi conferă un ritm foarte alert, oferindu-i cititorului sentimentul că asistă la un film. Simplitatea expunerii sugerează un scenariu cinematografic. Autorul nu se pierde în analize psihologice şi consideraţii istorice, nu face judecăţi de valoare, artisticitatea nu face parte din mizele sale narative. El are strict rolul unui obiectiv cinematografic menit să imortalizeze faptele şi vorbele oamenilor şi să le redea aşa cum sunt, cu bune şi cu rele, fără niciun retuş artistic din partea sa.
Roman de război (cu vagi nuanţe de spionaj), dar şi dramă socială, Puşa, este o carte agreabilă, scrisă incisiv, simplu, pe înţelesul tuturor. Nu ştiu nimic despre autorul Mihai Maxim, dar felul său direct, fără zorzoane, de a face literatură se potriveşte perfect lumii tot mai grăbite în care trăim.

Tudorel Urian