Planurile Americii pentru hegemonia mondială. Studiu

Planurile Americii pentru hegemonia mondială. Studiu

50,00 lei 50.0 RON

50,00 lei

Adaugă în Coș

Autor: Calistrat M. Atudorei


Vrei să o publici o carte?

Dacă răspunsul este DA atunci contactează-ne!

Detalii aici!    

Pentru comenzi, vă rugăm să utilizați coșul de cumpărături de mai sus, să scrieți la adresa [email protected] sau să sunați la 0722156408, 0212600125.

 

Cititorii din străinătate pot achiziționa cea de a doua ediție a acestei cărți prin acest link:

http://www.lulu.com/shop/calistrat-m-atudorei/planurile-americii-pentru-hegemonia-mondial%C4%83-studiu/paperback/product-24436387.html

Ediția tipărită a primei ediții este, de asemenea, la vânzare pe Amazon.com.


Cititorii din SUA pot comanda ediția tipărită a acestei cărți prin intermediul acestui link:

https://amzn.to/32QwzW4

 

Cititorii din Germania și Elveția pot comanda ediția tipărită a acestei cărți de aici:

https://amzn.to/2LXFI8k

 


 


Odoo image and text block

Pentru cititorii din Spania:

https://www.amazon.es/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din Italia:

https://www.amazon.it/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din Marea Britanie:

https://www.amazon.co.uk/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din Franța:

https://www.amazon.fr/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din Canada:

https://www.amazon.ca/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din Australia:

https://www.amazon.com.au/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din India:

https://www.amazon.in/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din Japonia:

https://www.amazon.jp/dp/1729843492

 

Pentru cititorii din Brazilia:

https://www.amazon.com.br/dp/1729843492

 

Ediția digitală iBookSquare.ro a acestei cărți poate fi descărcată de aici:

http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-716-801-3

 

Ediția digitală Google Play / Google Cărți poate fi descărcată de aici:

https://play.google.com/store/books/details/Calistrat_M_Atudorei_Planurile_Americii_pentru_heg?id=XRzRDwAAQBAJ 

 

 

Vocația de a contesta hegemonul

O contribuție românească împotriva imperiului global american

 

(Prefață la versiunea engleză a cărții „Planurile Americii pentru hegemonia mondială” de Calistrat M. Atudorei [http://www.librariacoresi.ro/shop/product/america-s-plans-for-world-hegemony-a-study-1354])

 

La ora actuală, după treizeci de ani de la înfrângerea URSS și a întregului „lagăr socialist” în Războiul Rece, care a fost urmată de colonizarea mentală, politică, militară și economică a taberei învinșilor, a scrie despre imperialismul american înseamnă a-ți asuma în mod conștient o serie întreagă de riscuri. Mai ales în condițiile în care, spre deosebire de alte zone geografice asociate Lumii a Treia (Africa, Asia, America Latină), care au acumulat destulă experiență istorică pentru a-și cunoaște opresorii, spațiul ex-comunist din Europa de Est este încă puternic dominat de miturile propagandistice ale puterii ocupante. Astfel, a te poziționa contra curentului este riscant deoarece noul tip de totalitarism, aparent mai „dulce” decât cele rămase deja în trecut, îi sancționează fără drept de apel pe contestatarii săi. Stigmatizarea și ostracizarea acestora de către șleahta de mercenari ai forței hegemonice cu pretenții de formatori de opinie, de experți și onegiști care formează noul cler este garantată. În aceste condiții, puținele voci care îndrăznesc să se ridice în toată statura în fața puhoiului propagandistic atât de perfid și multiform al expansionismului american merită toată prețuirea. Pentru că anume acestea își asumă misiunea de a-și trezi comunitatea din starea de fascinație, de paralizie intelectuală și volitivă, invitând-o la recăpătarea spiritului critic.

Anume un astfel de efort îl întreprinde autorul român Calistrat M. Atudorei. Într-o Românie devastată moral și economic, vasalizată politic și militar, în care cei care suferă cumplit efectele unei nemiloase dominații străine continuă să-și venereze agresorii, întârziind să decodeze adevăratele cauze ale catastrofei în care s-au pomenit, cartea de față se constituie într-un adevărat ghid de circulație prin istoria și actualitatea hegemonismului american. O astfel de sarcină nu este deloc facilă dacă e să ținem seama de faptul că, după deceniile de spălare a creierilor sub regimul comunist, au survenit alte câteva decenii de îndoctrinare mult mai perfidă, una neoliberală, globalistă, neoconservatoare. Și dacă sub fostul regim comunist pentru popoarele dominate de imperiul sovietic soarele răsărea de la Moscova, sub actualul regim al „capitalismului dezastrelor” (Naomi Klein) națiunilor colonizate de către imperiul american li se spune că astrul dătător de viață urcă pe cer de la Washington.

Contrastul dintre „Imperiului Răului”, asociat cu defuncta URSS, și „Benevolent Empire”, întruchipat de SUA aflate în zenitul puterii sale planetare, fiind speculat din plin de rețelele de influență occidentale, încă se mai bucură de o audiență largă în spațiul ex-comunist. Și asta pentru că teroarea istoriei a fost atât de dureroasă pentru est-europeni, încât mulți dintre aceștia nici până azi n-au observat că li se propune să respingă un imperiu mort de-a binelea în favoarea altuia, viu, care își arogă, la fel ca și antipodul său dispărut, funcțiile mântuitoare ale unui nou paradis terestru.

Calistrat M. Atudorei face parte din tabăra minoritară a adevăratei elite naționale, cea care formează noua disidență în raport guvernarea din exterior și unelte acesteia din interior. Având funcția unei adevărate terapii pentru maladiile colective de ordin intelectual ce au afectat atât de grav societatea românească, studiul autorului nostru se întemeiază pe o vastă documentare, studii cu caracter istoric și geopolitic, documente oficiale desecretizate, declarații ale unor demnitari de prim rang etc. Odată cu parcurgerea atentă a acestei lucrări elaborate cu o rigurozitate exemplară, orice doritor care se va apleca asupra surselor citate s-ar putea alege cu o bibliotecă întreagă de cărți care vizează istoria expansionismului singurei hiperputeri planetare la scară mondială.

Astfel, povestea excepționalismului american, a esenței sale imperialiste – de la Manifest Destiny, și Doctrina Monroe până la intervențiile militare în toate colțurile lumii, de la operațiuni secrete prin intermediul CIA sau NATO precum rețeaua Gladio din perioada Războiului Rece până la extinderea blocului Nord-Atlantic spre Est și la invaziile militare în Afganistan, Iran, Libia și Siria, de la sinistrul eveniment din 9 septembrie 2001 (numit și „operațiune sub drapel străin”) până insistențele obsesive ale lui Trump de a pretexta invadarea Iranului, de la parteneriatul dintre Israel și SUA (care par a fi mai curând satelitul primului) până la războaiele economice cu Rusia, Europa sau China – este expusă într-o manieră care nu lasă loc de dubii și interpretări.

Abundența materialului factologic prezentat cu îndemânare de acest cercetător care stăpânește solid subiectul abordat te scutește de alunecarea spre niște aprecieri arbitrare. Aici nu este vorba despre impresii sau opinii superficiale, ci de un lanț perfect articulat de dovezi și argumente imbatabile. Adică este vorba despre o carte cu funcții de antidot indispensabil pentru depășirea stării de admirație idolatră induse de către cultura de masă de producție americană.

Inițiativa domnului Calistrat M. Atudorei de a-și traduce cartea în limba engleză este extrem de binevenită. [http://www.librariacoresi.ro/shop/product/america-s-plans-for-world-hegemony-a-study-1354] Asta pentru că domnia sa este perfect conștient de nevoia de a se include plenar în marea dezbatere la scară globală asupra cauzelor unor dezechilibre economice și sociale catastrofale, care afectează majoritatea absolută a țărilor lumii, ca, de altfel, și o largă majoritate a cetățenilor din țările Occidentului reduși la condiția de precariat de către rechinii fundamentalismului de piață. Aici principiul „cunoaște-ți dușmanul”, aplicat cu precădere în arta războiului, este cel care motivează întregul efort al autorului nostru dornic să contribuie la limpezirea rolului nefast al stăpânilor discursului și ai mijloacelor de acțiune globală.

Atunci când se referă la hegemonia mondială a SUA, autorul subliniază că de fapt prima victimă a unei astfel de politici este însuși poporul american ajuns captivul unor centre de putere mai mult sau mai puțin oculte (numite în cele mai diverse feluri: oligarhia globală, complexul militar-industrial, elita financiar-bancară etc.), centre care au uzurpat puterea reală în stat și au transformat sistemul politic democratic într-un simulacru pentru uzul maselor supuse unor sofisticate inginerii sociale.

Calistrat M. Atudorei arată că SUA ca imperiu cu pretenții de supremație globală absolută tinde să-și impună dominația atât prin intermediul unor războaie non-militare – culturale, ideologice, mediatice, economice –, cât și cu ajutorul unor invazii militare directe de reprimare a regimurilor și popoarelor nesupuse. Operând cu o argumentație solidă, autorul scoate în vileag faptul că planurile de subjugare a întregii lumi nu sunt nici recente și nici nu țin de preferințele unor inși care ajung în funcția de președinți ai SUA. La o analiză mai profundă așa-numiții stăpâni ai Casei Albe se dovedesc a fi niște simple manechine în mâinile sforarilor din spatele cortinei. A se vedea în acest sens, de pildă, cazul actualului președinte al SUA Donald Trump, care și-a abandonat întreaga retorică electorală, fiind fasonat de către „Deep State” pe linia servirii intereselor acestei nebuloase atotputernice în detrimentul poporului american și a păcii în lume.

Iar pentru a nu lăsa cititorul, care e supus unui bombardament mediatic permanent, cu impresia precum că excesele politicii externe americane ar fi apanajul accidental al unui Trump, Obama sau Bush, Calistrat M. Atudorei se ocupă cu meticulozitate de istoria politică a SUA în baza unor surse incontestabile. Iată doar câteva dintre cele mai cunoscute intervenții militare ale SUA întreprinse pe parcursul Războiului Rece, analizate de către autor: Coreea de Nord (1950–1953), Iran (1953), Vietnam (1955–1975), Laos (1964–1973), Cuba (anii ’60–’80), Nicaragua (anii ’80), Irak (1991).

Însă dacă războaiele de agresiune enumerate mai sus, fiind relativ mai recente sub aspect istoric, ar putea fi cunoscute cel puțin la nivel sumar cititorilor, expunerea prezentată de autor pe o durată de timp mult mai îndelungată va reprezenta în mod cert o noutate absolută pentru foarte mulți dintre ei. Iată un citat din carte, extras din capitolul CONCLUZII, care se referă la intervențiile militare americane pe parcursul a peste 200 de ani. Sursa la care apelează autorul este prestigiosul cotidian american „National Interest” din 10 decembrie 2017, articolul fiind semnat de către Monica Duffy Toft și intitulat „De ce America este dependentă de intervențiile străine?” (https://nationalinterest.org/feature/why-america-addicted-foreign-interventions-23582). Este vorba despre niște statistici grupate pe câteva perioade de câte 50 de ani, cifrele fiind preluate dintr-o analiză publicată în octombrie 2017 de către Serviciul de cercetare al Congresului american:

„Între 1800 și 1849 au fost 39 de intervenții militare. Între 1850 și 1899 SUA au invadat militar alte state de 47 ori. În perioada 1900–1949 (fără a lua în considerare operațiunile din cele două războaie mondiale) au fost documentate alte 69 agresiuni militare demarate de SUA. Din 1950 până în 1999 au fost 111. Iar din 2000 până în 2017, deci doar în 17 ani, Statele Unite au atacat alte țări de 126 de ori. De asemenea, raportul arată și că de la încheierea Războiului Rece SUA s-au angajat în mai multe războaie ca niciodată înainte: 188 de intervenții militare prin care au atacat alte state.”

Prin urmare, orice țară care ar manifesta un minim dezacord față de zelul șoimilor americani de a domina lumea ar putea deveni oricând ținta unui atac militar direct în interminabila lor cruciadă numită mai nou „regime change wars” (războaie de schimbare a unor regimuri). Desigur, cu excepția puterilor nucleare care par a fi ceva mai în siguranță decât celelalte state. De aici și tendința mai multor țări, remarcată de către autor, de a depăși prin eforturi comune ceea ce după dispariția URSS a fost numit „momentul unipolar” și de a reașeza ordinea internațională pe temelia principiului multipolarității. Vor reuși oare țările din Europa Occidentală, reduse după cel de-al Doilea Război Mondial la rolul de satelit docil al SUA prin intermediul unor organizații precum NATO și UE, să-și recapete suveranitatea politico-militară, economică, dar și civilizațională? Dar țările din Europa Centrală și de Est care au alunecat pe pantă dulce de la statutul de colonii ale URSS la cel de colonii ale unui Vest corporatocratic avându-și cartierul general la Washington? Vor reuși oare acestea să scape din îmbrățișarea sufocantă a noului „Imperiu al Răului absolut”? Autorul nostru nu dă răspunsuri la aceste întrebări. Dânsul nici nu și-a propus așa ceva. Dar meritul lui incontestabil constă în realizarea unei foarte profunde și metodice cercetări a actualei stări de lucruri la scară planetară. Ceea ce e vital pentru căutarea unor căi realiste de redresare a acestei nesuferite stări de lucruri.

Autorul acestor rânduri a avut privilegiul să apuce sfârșitul lamentabil al groaznicului imperiu comunist. Acum treizeci de ani și mai bine puțini erau cei care își imaginau că o stare de lucruri care părea încremenită pentru vecie poate să se facă praf într-un răstimp foarte scurt. Totul părea imuabil, opac, sordid și iremediabil. La început puțini au fost cei care au îndrăznit să se ridice deschis contra regimului. Aceștia păreau a fi de-a dreptul niște nesăbuiți. Și la ora actuală cei care, asemeni lui Calistrat M. Atudorei, se revoltă și demască esența hidoasă a noului tip de totalitarism par și ei rupți de realitate. Faptul că lumea este una americanocentrică pentru că altfel nici nu poate fi pare o certitudine axiomatică. La fel ca și rolul de binefăcător planetar pe care și-l atribuie SUA. Deși nu e vorba decât de un fals indus cu abilitate în mentalul colectiv al popoarelor.

Parcurgând cu atenție cartea de față, îl vom vedea pe Unchiul Sam, altă dată simpatic, apărând în toată hidoșenia sa. Astfel, această lectură reprezintă un exercițiu necesar pentru dreapta înțelegere a lucrurilor. Iar optica noastră, deformată în ultimele decenii de întregul arsenal de persuasiune și seducție americană, are toate șansele să se limpezească.

 

Iurie Roșca



Despre hegemonie


Aceasta este prima carte scrisă vreodată în România, de către un român, în limba română, cu privire la istoria Statelor Unite, atât internă, cât și internațională. Lucrarea descrie destinul evolutiv în direcția superputerii hegemonice pe care l-⁠⁠a parcurs America până în zilele noastre.

Salutăm apariția ei. Autorul merită admirația noastră pentru efortul său îndrăzneț, neobosit și erudit.

Cu umbre și lumini, mai ales cu umbre, cartea ne relatează mai degrabă într-⁠⁠o manieră critică o poveste a ascensiunii și declinului unuia dintre cele mai mari imperii care au existat până acum. Este cu siguranță cel mai proeminent imperiu cunoscut, cel puțin din timpul vieții noastre. Dar, așa cum ne dezvăluie rezumatele statistice și documentele Congresului SUA, dintre toate imperiile, este și cel mai dependent de un lung și continuu intervenționism militar în fiecare colț al lumii.

La începutul studiului său autorul enumeră și examinează îndeaproape evoluția pe parcursul a aproape un secol a principiilor și doctrinelor încorporate în politica externă americană. Vedem o combinație între diplomație și război și aproape întotdeauna acesta din urmă a fost câștigător. Lucrarea evocă excepționalismul american, Doctrina Monroe, diplomația lui Teddy Roosevelt de tipul „Vorbește politicos, dar ține o bâtă mare”, idiomul strategic „Show-⁠⁠the-⁠⁠Flag” („arată-⁠⁠ți puterea”), diplomația de tip „Gunboat” (politică agresivă impicită sau explicită), doctrinele Truman și Reagan, Teoria Domino-⁠⁠ului, Proiectul neoconservator pentru un Nou Secol American, Doctrina lui Bush Jr., a războaielor preventive etc.

Apoi, citând surse americane de înaltă calificare, autorul șochează cititorul indicând că „SUA nu mai este un stat cu adevărat democratic, ci unul condus de o oligarhie, de o «Elită» care nu mai reprezintă voința poporului american”. Atudorei evidențiază de asemenea, cu argumente logice, existența în Statele Unite a „complexului militar-⁠⁠industrial”, a Statului Subteran (Deep State), a cartelului financiar-⁠⁠bancar etc. Lucrarea dezvăluie o America în zona amurgului, condusă prin planuri și entități secrete care controlează strict instituțiile globale, războaiele și neocolonialismul din Orientul Mijlociu, din America Latină și din Europa de Est. Autorul descrie cei 75 de ani de confruntare a Statelor Unite cu Uniunea Sovietică / Federația Rusă, punctând strategiile americane incisive și aproape nelimitat bugetate.

Practic, în cartea sa domnul Atudorei expune un lanț perpetuu de nelegiuiri istorice având America drept inițiator: America dependentă de militarism; un militarism dependent de agresiune, război și supremație imperială; un șir practic neîntrerupt a 240 de ani de războaie americane care au condus la milioane de victime; milioane de victime uitate de o mașină de propagandă dependentă de falsitate, înșelăciune și minciună, care numește invaziile, loviturile de stat și bombardamentele aeriene ca fiind „intervenții umanitare” aducătoare pace, libertate și democrație... / Radu Toma /

O stranie coincidență m-⁠⁠a frapat întrucât cartea domnului Atudorei a apărut împreună cu o izbucnire de voci ale unor personalități reputate care deplâng sau își exprimă indiferența față de ceea ce politicienii, universitățile și mass-⁠⁠media numesc „ascensiunea și declinul hegemoniei americane”. Așa cum am menționat, spiritul acestei cărți fiind unul preponderent critic, această coincidență m-⁠⁠a impresionat cu adevărat, și asta pe bună dreptate. Trista „misiune de constatare a faptelor” întreprinsă de domnul Atudorei este susținută în mod constant, de o – să o numim așa – „misiune de găsire a concluziilor și soluțiilor” a experților menționați mai sus. Unii consideră răspicat că excepționalismul american ar trebui, din punct de vedere al puterii sale economice și militare, să se concentreze pe o împărtășire a bunurilor publice globale, și în special să împartă „puterea” cu ceilalți. Există o reacție din ce în ce mai accentuată împotriva intervenționismului Wilsonian. De asemenea, unii au pus sub semnul întrebării ordinea internațională stabilită după al Doilea Război Mondial, iar John Mearsheimer a susținut că democrația liberală nu este un articol de export.

Vorbind despre declinul istoric al SUA, pe măsură ce lucrurile evoluează, vedem că o eroziune treptată, pe termen lung, reprezintă probabil un scenariu mai potrivit decât prăbușirea bruscă: Statele Unite au o populație mare care se reproduce într-⁠⁠un ritm constant, o masă de teren bogată în resurse, o armată puternică și încă domină lista câștigătorilor premiilor Nobel. Adoptarea unei strategii de amploare mai rezervată ar putea fi un pas prudent în favoarea acestei posibilități de a rămâne „în capul mesei”, prelungind momentul istoric al Americii. Dar, lăsând la o parte această viziune blândă a istoricului american Paul Kennedy asupra „aterizării” în siguranță a Americii, pot depune mărturie că prin comparație cu orice situație la care am fost martor în ultimele cinci sau șase decenii, când Statele Unite păreau să conducă plină de încredere lumea către ceea ce trebuia să fie un nou mileniu de pace, prosperitate și libertate, acum America se îndreaptă spre turbulență. Acum declinul pare inevitabil. Pare că hegemonia americană de după Războiul Rece – de după căderea Zidului Berlinului, în 1989, până la căderea Bagdadului în 2003 – se tot scufundă de atunci. Că lumea se confruntă cu o nouă eră a democrațiilor personalizate și a autoritarismului personalizat. Că apoteoza neoliberalismului și stimularea globalizării au produs o mai mare integrare economică între țări, dar au dus și la un recul populist. Că ora liberală se termină în Occident, că populiștii își vor țările înapoi, și că a venit ziua naționaliștilor. Mulți cred că Fortăreața Americană se prăbușește.

Cu toate acestea, când vine vorba despre perioada actuală, Calistrat Atudorei arată că administrația Trump nu este pregătită să renunțe la niciunul dintre privilegiile hegemonice ale SUA și să accepte noi și multiple sfere de influență ale altor mari puteri. Trump și oamenii săi din politica externă nu intenționeză să își cedeze dominația în favoarea Beijingului și a Moscovei în Asia sau în Europa de Est. Trump pune periodic sub semnul întrebării motivul pentru care America trebuie să își păstreze trupele în acele locuri. Dar a autorizat exerciții de liberă navigație în Mările Chinei de Sud și de Est și în Marea Neagră. Și a autorizat trupele americane să îi descurajeze pe ruși față de Polonia și țările baltice. O concluzie intrigantă la care a ajuns autorul este că președintele Trump nu mai bate marile tobe ale războiulu, dar pare că mai devreme sau mai târziu va ajunge în brațele Statului Subteran (Deep State), fiind ținta acestuia încă din primele luni de președinție.

Între timp, în multe locuri ale globului a apărut o problemă nouă și legitimă, cea a Rusiei și a Chinei. Aceste două mari puteri în ascensiune expun propuneri ale unor valori mai atractive decât cele americane. Există semnale puternice și dovezi că Moscova și Beijingul par a avea, fiecare, noi strategii eficiente pentru lume. Ar fi de remarcat interviul de răsunet al domnului Putin, acordat în iunie 2019 ziarului Financial Times din Londra, cu privire la destrămarea ordinii liberale mondiale. Sau victoria sa prin KO în prima rundă într-⁠⁠un meci împotriva superstarului pop-⁠⁠rock Elton John referitor la valorile biblice, la creștinism, la imunitățile copiilor și drepturile lor intangibile. Remarcăm de asemenea prelegerea din mai 2019 a domnului Xi Jinping din cadrul Conferinței privind Dialogul Civilizațiilor Asiatice, în care afirma că la nivelul națiunilor globului „Ar trebui să susținem egalitatea și respectul, să abandonăm mândria și prejudecățile, să ne aprofundăm cunoștințele despre diferențele dintre propria noastră civilizație și ale altora și să promovăm un dialog armonios și coexistența dintre civilizații”. Toate acestea descriu o lume pentru care domnul Trump nu are o formulă viabilă.

Și până la urmă să nu uităm că soarta Universului nu depinde de hegemonia americană.

Până una-⁠⁠alta, rămânând cu picioarele pe planeta Pământ, subliniem opinia autorului Calistrat Atudorei că o America globalistă și hegemonică a stârnit o puternică reacție contrară și anume ascensiunea unei structuri globale multipolare în beneficiul unei lumi care va fi curând populată de 8 miliarde de locuitori.

Radu Toma