Veronica Stănei Macoveanu, o poetă de mare profunzime
Pentru comenzi, folosiți coșul de cumpărături de mai sus, scrieți la office@epublishers.info sau sunați la 0722156408.
Veronica Stănei Macoveanu are o voce lirică distinctă, cu o viziune filosofică personală ce integrează Omul în Univers. Prin această integrare, se armonizează vibrația telurică, limitată în timp și spațiu a ființelor cu dimensiunea spirituală, misterioasă și neîngrădită, care ne redă divinității. În poezia sa, efemerul și eternul se caută și se împletesc într-o permanentă încleștare, îngemănându-se.
Vasile Poenaru
Noaptea să fie un drum alb către zi
Mă copleșește acest necunoscut
cu un infinit mai mare decât îl putem cuprinde
Mă copleșește acest necunoscut
din care se ivesc frumoase și urâte lucruri
cutremurătoare lucruri, înălțătoare lucruri
Există oare și un jongler, un vrăjitor
cu inima neagră
Nu absolut nu, nu vrem ca realitatea
să aibă două fețe una întoarsă spre Bine
și alta întoarsă spre rău
sacrificând de dragul dinamismului
de dragul multiplicării variantelor
Nu, absolut nu, nu vrem ca
energia să aibă două valențe schimbătoare
benefic și malefic
Nu nu vrem ca albul să devină negru
peste noapte, ci noaptea să fie
un drum alb către zi
Până la Lumina definitivă
Picăturile tale de gânduri în oceanul
de gânduri planetare
Nu polua, nu otrăvi cu gândirea ta
ci fă să înflorească această frumusețe
Cum să scăpăm oare de tristețe, de micimea
din noi, cu o formulă pentru toți, generală
ca nu numai doar individual să sărim peste etape
Cum?
Lacrimile noastre nu purifică
oare Universul
Drumul nostru încremenit
în marginea timpului
Câștigători inevitabili ce plătim
atât de amar fiecare pas
Căci tu nu ești doar tu ci ești ei
îi simți cuprinși în inima ta
pe cei din cutremure, cei din foamete
dar și cei cu suflete de catedrală
Sunt proaspete cadavre acum însângerate fratricid
pe râurile Ruandei, pe pământul ei
Oare câte Ruande vom mai supraviețui
până la Lumina definitivă
Veronica Stănei Macoveanu
Acrobații peste lacrima lumii
Produse alternative:
Această carte adună poeme despre anotimpuri, animale, joc și mirarea copilăriei, scrise cu o sinceră grijă pentru lumea celor mici. Versurile Elenei Mărunțelu își propun să-i apropie pe copii de frumusețea naturii, de prietenie și de bucuria descoperirii, cultivând în același timp sensibilitatea, curiozitatea și respectul pentru tot ceea ce îi înconjoară.
Profesor de limba și literatura română, autoarea vede poezia ca pe o călătorie educativă, în care copiii învață să observe, să simtă și să iubească. În rime jucăușe și imagini luminoase, aceste texte devin pași timizi spre lectura de mai târziu și spre o relație afectivă cu cartea.
Cartea este o invitație la liniște, joacă și imaginație – pentru cititori mici și mari, deopotrivă.
Vasile Poenaru