Gânduri în alb și negru. Pseudojurnal

  • Autor
  • Editura

37,00 lei 37,00 lei 37.0 RON

37,00 lei

Option not available

This combination does not exist.

Add to Cart

Autor: Cristina Cozmovici


Autor: Cristina Cozmovici
Editura: Coresi


Pentru comenzi, ai trei variante:
1. folosește coșul de cumpărături („Add to Cart”) de mai sus sau
2. scrie un e-mail la [email protected] sau
3. sună la 0212600125 sau 0722156408.
Față de prețul afișat, vei primi o reducere de 20% în cadrul campaniei noastre „Stai acasă și citește / Și de virus te ferește!”.
Plata la primirea  coletului. 30 de zile drept de retur. 
La prețul cărții se adaugă 15--25 de lei, în funcție de distanță și de greutatea coletului, dar ai:
livrare gratuită la comenzi de peste 200 lei
Cumpără acum și primești cartea în minimum 1 zi, maximum 7 zile.

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl
Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

 

Cristina Cozmovici aduce în faţa cititorilor, prin cartea sa Gânduri în alb şi negru. Pseudojurnal, momente semnificative din viaţa sa de zi cu zi, cu comentarii pertinente sau numai sugestii, într-o carte plină de viaţă, clocotind de mişcare, personaje memorabile şi scene admirabil construite. Cităm un scurt fragment:

Îmi va rămâne poate cel mai bine întipărit în minte momentul plecării mele la liceu, într-o dimineaţă, dis de dimineaţă de septembrie, 13 sau 14 cred. Aveam tren pe la ora 5 dimineaţa şi am plecat cu tăticu’ cu tractorul, eu şi mămica plus valiza de „cătană”. Am oprit şi pe la ei, pe la bunici, nu doar pentru că aşa se cuvenea, ci pentru că Mama era acolo, în poartă, am văzut-o în lumina farurilor, aşteptându-ne. Am coborât, eu şi mămica, dânsa apuncându-se de jelit că „iaca mamă, încep să le duc de acasă etc.”, iar biata Mama despre care sunt sigură că avea aceleaşi lacrimi în suflet, i-a zis „Ei Taliţă, sosit-au clipa despărţirii şi oara bunului rămas” şi apoi s-a răţoit „taci tu, că o duci la şcoală nu la maritat”. Şi apoi m-a pupat şi mi-a „palmat” 50 lei spunându-mi să îi iau că sigur o să-mi folosească „acolo, la şcoală”. Ne-a readus cu picioarele pe pământ tăticu, de la volan cu un „haideţi fa, că pierdeţi trenu’ ”. E atât de mare greutatea pe care o simt în piept gândindu-mă la ei, încât sunt sigură că atunci când voi pleca dincolo, nu va fi de boală sau de bătrâneţe, ci doar fiindcă nu am mai putut duce dorul.


0