Fără nume

Fără nume

32,00 lei 32.0 RON

32,00 lei

Adaugă în Coș


Autor: Mihai Maxim


Vrei să publici o carte?

Dacă răspunsul tău este
DA, am scris o carte și vreau să o public! atunci:

Contactați-ne

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl
Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.


Romanul Fără nume prezintă o societate complexă, în vremuri tulburi, în care domeniul economic este sub un înverşunat control politic. Redăm un citat din carte:

– Am vrut să ne vedem şi să vă spun că am decis să vând fabrica. În jur se auzea murmure şi lumea se foia pe scaune. Unii îşi aprinseseră ţigările şi nu ştiau ce să creadă şi cum ar fi bine să reacţioneze. Îl ştiau pe Vasile drept un om hotărât, care nu se gândea de două ori, atunci când lua câte o decizie. Numai că acum, era şi soarta lor în joc, iar decizia nu îi mulţumea defel. – Şi noi, ce o sa facem? întrebă indignat Tudor, liderul de sindicat. Ne pedepseşti pentru grevă? Să ştii că nu e drept. Avem familii, copii de îngrijit. Pe dumneata ce te doare? Eşti singur, fără obligaţii. Vinzi, îţi iei banii şi pleci. Dar cu noi, cum rămâne? – Tot colţos ai rămas, Tudore. Te ia gura pe dinainte, fără să asculţi ce am de zis. – Aici are dreptate, domnule Mitran, spuse şi Gologan, şeful atelierului de prototipuri. – De când îmi spui tu mie, domnule Mitran, Gigele? Sau ai uitat de nopţile nedormite, petrecute împreună? Atunci îmi spuneai altfel. – Acum văd că nu-ţi mai pasă de noi şi vrei să ne laşi. Ne-ai aburit cu modernizarea, ne-ai pus să muncim mai mult şi când ţi-a venit bine la socoteală, vinzi şi pe-aici ţi-e uşa, zise alt coleg de-al lor, ca şi cum ar fi vrut să explice modul de adresare a lui Gologan. – Dacă nu aveţi răbdare. Ce crezi, Tudore, că eu nu ştiu cum mă cânţi generalului, ori de câte ori ai ocazia? Păcat de caracterul tău. Altfel, eşti un bun organizator şi un maistru priceput. De aia te-am şi păstrat. Oricât de mult mă deranjează restul. Oameni buni, uitaţi cum m-am gândit. Vreau să listez fabrica la bursă. Fabrica are nevoie de bani ca să se dezvolte în continuare. Dobânzile la bănci sunt împovărătoare şi profitul nostru nu ar face altceva decât să îngroaşe profitul băncilor. – Gândire de capitalist, mormăi Tudor, plin de indignare. – Dar ce ai vrea, nea Tudore? Că, doar capitalul mişcă lucrurile şi aduce profitul. – Iar oamenii, trag ponoasele. – Oamenii muncii, spuse Gologan, sfidător. Hai, mai zi-i! Aşa că, societatea trebuie să aibă de cel puţin cinci acţionari, pentru a se transforma din societate cu răspundere limitată, cum e acum, în societate pe acţiuni, continuă Vasile, imperturbabil. – Tot un drac, spuse şi Popescu, directorul tehnic. Noi ne pierdem vremea să îţi aducem profit şi tu ne scoţi la mezat. Cine ştie ce investitori or să ne vină pe cap. O să facă totul spre propriul lor folos şi or să ne muncească de o să ne ia dracii. – Aşa că, voi, toţi şapte de aici, veţi deveni co-acţionari, continuă Vasile, de parcă nici nu ar fi auzit comentariile. Biroul se cufundă în linişte. Oamenii se uitau unii la alţii şi nu ştiau ce să creadă. Cum co-acţionari? Adică, vor avea parte de fabrică, ca şi Vasile? Sau cum? – Te-ai gândit bine patroane, dar noi nu avem bani să cumpărăm acţiuni.