Clonapolis

Clonapolis

28,00 lei 28.0 RON

28,00 lei

Adaugă în Coș


Autor: Ovidiu Oana-Pârâu


Vrei să publici o carte?

Dacă răspunsul tău este
DA, am scris o carte și vreau să o public! atunci:

Contactați-ne

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.


Prin volumul de versuri Clonapolis, poetul Ovidiu Oana-pârâu ne oferă o poezie citadină, cu incursiuni în morală şi responsabilitate civică... Pentru a înţelege mai bine această carte, să luăm contact cu prezentarea făcută de însuşi autorul ei:

Clonapolis nu este dronă lirică ridicată pentru observarea urbei, ci o incursiune în mentalul cetăţeanului care o populează sau altfel spus, fotografia noastră de grup şi a oraşului năruit sub greutatea apucăturilor noastre…
Prima versiune de titlu pentru volumul Clonapolis a fost „Autoportret de grup”; apoi am acceptat că suntem doar clone ale lutului însufleţit cândva, inşi care în vreme, au uitat decalogul.
Eu încă mai cred că cel care scrie trebuie să nu uite că este şi cetăţean. Asta fără a „maneliza” actul de creaţie sau a-l subordona rigorilor comerciale ori politice.
Poezia abordează etica socială în felul ei diferit, iar aceasta „punere la zid” a eşuat permanent în ultimii 10.000 de ani.
Societatea contemporană a ajuns la o criză cumplită de lucruri simple: nu doar războaiele strică pacea! Chiştocul aruncat pe stradă pătează la fel bunul simţ şi lipsa de respect pentru viaţă.
Se sting doar veacurile; lumina adevărată îşi caută, neîntinată, calea! 
Odată cu alegerea pseudonimului „pârâu”, curgerea timpului meu s-a mutat într-o clepsidră orizontală. Asta mi-a permis să pătrund până la izvoarele timpului şi să ating nemărginirea lui. 
Acum ştiu că doar trupul îi este rob timpului! Spiritul este liber să se afle simultan la cele două capete ale balansoarului vremilor apuse sau viitoare. 
Proştii uită trecutul, idealiştii uită prezentul, iar nechibzuiţii uită viitorul. 
Eminescu ne îndeamnă să privim infinitul; Brâncuşi ne arată cum o putem face…
Viitorul nu poate fi uitat! 
Ţineţi minte: în cazul adevărului nespus, tăcerea poate deveni asurzitoare! 
Nu trebuie să vă placă ceea ce spun eu. Doar luaţi aminte şi veţi şti! 
Acum, bucuraţi-vă de răgazul unei lecturi la alegere!

Ovidiu Oana-pârâu